 2peuMembru nouDin: bucuresti
Postari: 14
|
|
ganduri mate
am ochii scufundati in asfintit
si minte-mi hoinareste,
un gand ma intreaba cine a mintit
crezand k greseste.
lumina noptii ma patrunde...
urlu d durere dar nimeni nu aude.
doar un zgomot alb parca se aude...
incerc sa ma ridic...
intai privirea,mintea apoi trupul secat de putere,
dar nu pot sa ma ridic.
si luna ma priveste,
doar ea ma mai compatimeste,
caci nimeni nu mai iubeste.
curand ea va pleca...
pacat! era singura ce ma mai asculta.
o privesc in toata spendoarea ei plina,
o rog sa mai ramana...
dar imi zambeste zicand ''noapte buna!''
...nu pot sa dorm...
si dinnou acel fior ce il simt in mine
de parca as fi legata strans de tine.
un fior ce nu-mi da pace
si ceva in mine zace...
mi-e frig mi-e cand..
tremur si suspin
iar inima mi-e k un spin.
lacrimi sarate imi ineaca ochii goi,
lacrimi fierbinti imi fac sufletul greoi.
cu toate astea, reusesc sa-mi ridic privirea,
nu pot sa te vad,
dar t simt...
as vrea sa pot sa mint
si sa neg ceea c simt...
caci prea plina de tine ma simt.
si acum iti mai simt atingerea...
urma c ai lasat-o ,atunci cand pt. intaia data ne-am sarutat, ma chinuie si ma apasa.
in urma privesc,
sangerez si ma doare.
in suflet incep sa putrezesc.
ranile trecutului nu le-am vindecat
si as vrea k prezentul sa nu mai fie in lacrimi inecat.
parca nu pot sa razbat,
in chinuri groaznice ma zbat.
vreau sa pot fi tare
si sa nu mai simt orice piatra aruncata in Mare.
dar atunci cand cred k mi-am revenit
mai rau cutitul in rana este rasucit.
un gand ma linisteste:
chiar si Satan se poate transforma intr-un inger de lumina...
si atunci cu ce sunt eu de vina?
cu ce am gresit
ca d tine m-am indragostit...
sufar in zadar...
dar gandul k vom fi impreuna iar
imi da puterea sa sper,
sa cer...
sa cer a ta dragoste
care...demult nu mai este.
nopti la rand gandul mi-a ratacit
incercand sa uit k te-am iubit...
adorm cu tine in gand,
ma trezesc...al tau nume strigand.
defapt visez...
si degeaba cu gandul hoinaresc
caci nu t gasesc.
tu...ai ramas o amintire,
o parte din mine.
mult timp a trecut
si credeam k te-am uitat,
dar acea scantee a reinviat.
acum...e si mai pustiu...
caci vreau dar nu pot langa tine sa fiu.
in bezna noptii privesc...
regret k nu am c imi doresc.
te simt langa mine,
dar sunt lipsita d tine.
prin fumul de tigara mi te imaginez
dar ochii mei nu mai reusesc sa t patrunda
si totul a disparut intr-o secunda.
afara a inceput sa ploua cu lacrimi mari d inger
iar sufletul meu amar plange cu lacrimi de sange
cu ochii inecati in lacrimi blestemate
astept iubirea sa se arate.
cu sufletul gol,dar plin de dorinta
sunt p cale sa pierd cea din-tai credinta:
credinta in iubire.
in drum spre nicaieri
aripile iti sunt taiate
dar simti k poti sa zbori.
drumurile iti sunt intortocheate
dar simti k ppoti sa ajungi,
fara a privi in spate
frik s-o alungi.
intunericul t imbratiseaza,
rautatea t vegheaza,
lumina t orbeste
caci nimeni nu mai iubeste.
si atunci...in bezna grea t scufunzi putin cate putin
si ajungi sa nu mai vezi lumea atat d rea
caci tu devi diavolic si ostil
ceata t inconjoara...de parca-ti da d veste k cineva o sa moara
nimic nu t mai infioara...si nu ar fi prima oara
cand cineva t cheama...si apoi t blesteama
privirea mortii o patrunzi
caci nimic nu t inspaimanta
nimic din jur nu mai auzi
pt tine,fericirea este muta.
iar glasuri blestemate t surzesc si nu se mai sfarsesc
in rautate t zbati
incercand mania in frau sa ti-o ti
dar frigul t cuprinde
iti intra in oase si in sufletul ce ti-l vei vinde
in bratele mortii t arunci
incercand s-o inlocuiesti cu ceea c tu acum esti
drumul iti este pavat
cu craniile celor c in cale ti-au stat
diavolica mana t atinge
si t ia acolo unde lumina nu ajunge
incet , incet devi uitare
pleci dintre cei vii caci t afunzi in neagra cautare
si ajungi sa crezi k asta ti-e locul
si iti afli scopul
de ce?
de ce dragostea moare?
de ce soarele nu mai rasare?
de ce este suferinta
atunci cand dragoste nu mai exista?
de ce sa suferi mereu?
de ce sa uiti este greu?
de ce sa cauti iubirea
atunci cand ea e langa tine?
de ce sa suferi -poate- in zadar?
de ce sa vrei iar?
de ce sa nu conteze iubirea
atunci cand lumea este rea?
de ce?
atunci cand totul te lasa rece
si timpul parca nu mai trece
eu te intreb ''de ce?''
si agale mai beau o bere rece.
TIMPUL
vreau ca timpul sa poata fi gripat
dar nu e ca la ceas.
intinsa pe pat,
ma gandesc cat timp a mai ramas.
timpul strica dar si repara,
vreau sa-l inchid intr-o sticla
caci suflete separa.
timpul...e o povara
atunci cand nu e de partea ta.
timpul strica apoi repara.
daca ceva sta in calea ta
acel ceva e timpul,
care nu e de partea ta
doar timpul...
cand vrei sa stea,el fuge
cand vrei sa fuga , sta.
atat de repede curge...
oricat ai vrea...nu sta.
chiar daca nu e de partea ta,
timpul va lasa
ca totul sa vine de la sine,
dar nu-ti garanteaza ca va fi bine.
timpul iti vine cararile
si repede iti trec zilele
apoi iti aduce amintirile
ce iti invadeaza gandurile
timpul iti vindeca ranile
ce tot el ti le-a creeat.
timpul iti strica visele
ce tu inca nu le-ai visat
cu gandul ratacesti acum
amintindu-ti de timpul ce a trecut
te intrebi cum
l-ai lasat sa treaca mai demult.
timpul...o parte a vietii
starea de spirit-greu definita-
starea de indiferenta...
toate starile in care poti fi
timpul pt. tine tot nu poti sa-l ti
timpul trece...
si in timp devi mai rece.
intelegi ce in jur se petrece
dar timpul tot trece
chiar de ai putea
timpul sa-l opresti
ce rost ar avea,
cand tot in pamant putrezesti?
despartire
ai pierdut un suflet drag
si acum vezi totul prea vag.
''de ce?''intrebi mereu
si-ti este greu
sa intelegi de ce tocmai acum
sufletul ce il indrageai
va ajunge in rai.
moartea face parte din viata,
iar sufletul plecat
va trai in sufletul celui ramas in viata.
invata sa treci peste toate
chiar de plangi,singur in noapte,
nu te intrista!
sterge inca o lacrima cu batista,
treci si peste asta!
singuratate
bezna,ceata...
si totusi zi insorita.
timpu' trece,
pt mine sta.
in jur totu' e rece
si afara-i cald.
in jur nimic nu sta,
doar eu...stau
singura...sau nu.
doar eu si cu mine.
orice miscare pare inzadar
si totusi...ma misc iar.
singuratate...
prea naspa-poate-
prea aiurea sa nu-ti placa
ceea c iti doreaio macar o data.
visare
se aude o chitara
si-mi amintesc cu dor
de noptile d vara
cand simteam ca zbor
plutind pe un nor...
un nor de vis.
dar cine ar fi zisca toate se vor spulbera
asemeni fumului de tigara
intr-o noapte de vara
si nu voi mai putea zbura
plutind pe un nor...
un nor de vis...
plutind catre abis.
se aude o chitara,
mi-e dor de acea vara.
vreau sa zbor,
sa plutesc p un nor de vis
catre infernul abis.
p marginea prapastiei
cu mainile murdare,
cu ochii arsi d soare
si trupul plin d sudoare
vrei k timpul sa zboare.
si stai...in jos privesti
si nu poti o lacrima sa versi.
privirea ti-o atintesti,
dar pt tine infinitul e limitat nu urias.
in bratele ei vrei sa t arunci
si sa t lasi purtat de cadere
fara sa-ti iei la revedere.
si atunci...
t arunci,cazi,zbori,plutesti,
uiti unde esti...
iti aduci aminte d tine, de vremea cand simteai k traiesti.
te afunzi in negura ei
si minic nu mai vrei,
t prabusesti incet dar sigur
si nu mai simti frigul
c t cuprinde si simti cum adancul ei t imbratiseaza
si parca cineva t vegheaza...
de fapt acel cineva esti chiar tu insuti
si incerci sa uiti
care e ideea vietii tale
si t simti legat in mii d zale
trupul iti zace si tu il privesti
cum p dinauntru deja putrezesti.
asupra ta ciorile se napustesc
si vezi cum t ciopartesc
(incercand din moartea ta sa traiasca)
ai ramas doar un cadavru uitat d lume
in prapastia fara nume
de p a carei margine
iti priveai sfarsitul
iar acum e doar infinitul
ce t lasa sa zaci
intr-o balta de sange p care pamantul incet o inghite.
esti mort si tot nu poti sa taci
si a ta strigare se aude in ecouri infinite
adio
zilele iti sunt numarate
socotite gresit sunt ale tale fapte
din tot auzi doar soapte
gandurile iti sunt moarte
te chinui in intunericul greu
totul se repeta mereu
in intuneric te zbati neincetat
si socotelile cu viata nu le-ai incheiat
infinitul d tine se apropie prea repede
nu iei in calcul c vei pierde
te afunzi in ceata uitarii vesnice
te gandesti la bucuria vietii tale unice
si atunci cu greu
privirea ti-o ridici
dar e prea tarziu
langa tine nu vreau sa mai fiu.
si neincetat vei regreta
toata viata ta
motivul nehotararii tale
te va lega in sute de zale
si nu vei puitea scapa
iar groapa singur ti-o vei sapa
desi prea tarziu...
drumul ti l-ai ales cum ai stiut
dar langa tine nu mai sunt de mult
asa cum intunericul te-a cuprins fara mila
intr-o lumina de-a dreptul umila
asa t scufunzi si pe mine ma uiti fara regrete
si la poarta sufletelor pierdute
vei rupe bilete
sclavul mortii vei fi crezand k o poti inlocui
cu greu .... transpirat dar nevatamat
ochii ii vei deschide
si vei zice k a fost doar un vis d la ceva verde
a fost doar un vis intr-un lung cosmar
si acum te gandesti sumar
de ce ai ramas cu un gust amar
dupa atata calvar
in care nu ai fost tu cel avar
(nu are titlu)
la pamant eram cazuta fara putere//
o mana mi-ai intins fara ceva a cere...//
in ochii tai infioratori am privit//
si linistea ta m-a coplesit...//
cand mana ti-am atins//
puterea in mine s-a aprins//
si in privirea ta d gheatza//
am reusit sa-mi vad intreaga viatza//
spre cimitiru sufletelor m-ai calauzit//
am intrat ... si un fior m-a izbit//
o floare uscata p mormantu-mi zacea//
si flacari puternice imi ardeau crucea//
ALBASTRU
in ochii tai albastrii ma oglindesc
si ma ajuti sa ma regasesc.
sarutul tau imi da putere
iar inima mea te cere.
simt cum privirea ta ma mangaie
si emotiile ,de mult moarte,in mine invie.
te simt chiar si atunci cand nu esti,
te iert atunci cand gresesti,
dar cu toate astea...
parca simt tradarea ascunsa in albastrul din privirea ta...
si ma multumesc cu iluzii.
pana cand adevarul ma va izbi
privesc mai adanc in ochii tai albastrii...
ma-nec in ei ca intr-o mare d vise desarte.
cerul s-a facut gri
si vreau sa te am mai aproape.
totu-i cenusiu
in juru-mi pustiu
albastru a ramas doar in mintea mea
si-a ta privire nu ma mai vrea...
adevar
si dak toate astea-s minciuni
de ce nu incetez sa cred in ele?
dezinvolta continui sa ma mint
cu aceste frunze in vant...
visele nu-mi dau pace
si adevarul doar in mine zace.
misterul invaluie totul in jurul meu.
cu toate astea...nu mi se pare greu
sa cobor in adanca-mi negura,
sa vad cat sunt d pura...
sau dimpotriva, un om obijnuit.
obijnuit cu minciuna din jur
si marcat de intrebarea ''de ce fur?''
si dak toate astea-s minciuna
de ce nu sunt cuprinsa d ura?
de ce nu simt in mine furtuna?
de ce minciuna este acceptata de a mea faptura?
fete schimonosite in juru-mi se aduna zbierand,
si eu, impasibila, le raspund razand.
caci adevarul nu-l stiu
dar ata timp cat doar eu, in mine, il pot afla...
de ce sa-l intreb p acela...?
pe acela care de mult timp nu mai este viu,
pt. k sinele lui a murit
si d intuneric a fost inghitit,
pe cand eul meu este inca aici ... prezent... necontenit.
si dak toate astea-s minciuni
de ce sa-l cred p un smintit
care a facut din minciuni
adevarate pasiuni...?
_______________________________________
treceti si p la mine www.2peu.3xforum.ro
|
|
